merízi s. f. pl. – Miezul zilei. – Var. meriză, merey, mirez. Mr. amiridz. Lat. mĕridῑes (Candrea-Dens., 1109; REW 5531). – Der. meriza, vb. (a se odihni la miezul zilei – despre turme -), din lat. mĕrῑdiāre; merizătoare (var. meriziște, meriziștină, meriziș, mirez), s. f. (loc de odihnă pentru vite). Cuvinte rare; numai în Trans., de N. și Maram.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. meriziu (cf. def. din Dicționarul de Sinonime) - blaurb