MER, meri, s. m. (Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din fr. mère.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

-MÉR Element secund de compunere savantă, cu semnificația „parte”. [< fr. mère, cf. gr. meros].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

mer s. m., pl. meri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÉRE vb. III v. merge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Formele flexionare absente sunt înlocuite de cele ale verbului a merge. - gall

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

COURIER [curié] DE MÉRÉ, Paul-Louis (1772-1825), scriitor francez. Elenist. Pamflete politice împotriva Restaurației, într-un stil ironic și elegant.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a se sătura de ceva ca de mere acre / pădurețe expr. a fi plictisit / dezgustat (de ceva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink