MENZÍL, menziluri, s. n., s. m. (Înv.) 1. S. n. Nume dat în țările românești, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac. 2. S. m. Curier, ștafetă. – Din tc. menzil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MENZÍL ~uri n. înv. 1) Serviciu pentru corespondență și pentru călători. 2) Căruță de poștă. /<turc. menzil
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MENZÍL s. v. curier, diligență, mesager, poștalion, poștă, ștafetă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

menzíl (menzíluri), s. n. – Poștă (organizație, local și distanță). – Var. mezil, mizil. Tc. menzil, din arab. manzil (Miklosich, Etym. Wb., 94; Șeineanu, III, 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker, II, 37), cf. ngr. μεντζίλι, bg., sb. menzil. – Der. menzilesc, adj. (de poște); menzilgiu, s. m. (poștaș), din tc. menzilci; menzilhanea, s. f. (localul poștelor), din tc. menzilhane, toate înv. (sec. XVII).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

menzíl (curier, ștafetă) s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

menzíl (poștă, diligență, act) s. n., pl. menzíluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink