MENÓU, menouri, s. n. Element de construcție din piatră, din lemn sau din metal, folosit în trecut mai ales în arhitectura gotică, care servește la împărțirea unei uși sau a unei ferestre în mai multe părți. – Din fr. meneau.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÓU s.n. (Arhit.) Montant interior, folosit mai ales în arhitectura gotică, care împarte o deschidere în mai multe compartimente. [< fr. meneau].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÓU s. n. montant inferior, în arhitectura gotică și a Renașterii, care compartimentează o deschidere a unei ferestre. (< fr. meneau)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

menóu s. n., art. menóul; pl. menóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink