MENONÍT, -Ă s.m. și f. Membru al unei secte anabaptiste. [< fr. mennonite, cf. Menno Simons – reformator olandez].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MENONÍT, -Ă s. m. f. membru al unei secte anabaptiste, răspândită azi în Olanda, SUA și Germania. (< fr. mennonite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
menoníți s. m. pl. Adepți ai unei secte întemeiate de preotul catolic Menno Simmons (1496-c. 1561), trecut la anabaptiști, sectă răspândite mai ales în Olanda, S.U.A. și Germania. Se mai numesc și anabaptiști pașnici. – Din Menno (n. pr.).
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink