MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MENAJAMÉNT ~e n. Procedeu de comportare folosit pentru a cruța de neplăceri o persoană sensibilă. /<fr. ménagement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MENAJAMÉNT s.n. Menajare. ♦ (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr. ménagement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MENAJAMÉNT s. n. menajare. ◊ (pl.) tact, grijă față de sensibilitatea cuiva. (< fr. ménagement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MENAJAMÉNT s. v. menajare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Menajament ≠ bruschețe, brutalitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

menajamént s. n., pl. menajaménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink