MENÁJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ◊ Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Căsnicie. ◊ Familie. [Pl. și: menaje] – Din fr. menage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÁJ ~uri n. 1) Administrare a treburilor casnice; gospodărie. 2) Trai în comun al unei perechi; căsătorie; căsnicie. /<fr. ménage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÁJ s.n. 1. Gospodărie. 2. Familie, căsnicie, viață familială. [< fr. ménage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÁJ s. 1. gospodărie. (Își face singură ~ul.) 2. v. căsnicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÁJ s. v. casă, cămin, familie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

menáj s. n., pl. menájuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink