MENÁDĂ, menade, s. f. (Mitol.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÁDĂ ~e f. mit. Preoteasă a zeului Bachus; bacantă. /<fr. ménade
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÁDĂ s.f. Bacantă; (fig.) femeie exaltată, furioasă. [< fr. ménade, cf. gr. mainas < mainesthai – a fi furios].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÁDĂ s. f. 1. bacantă. 2. (fig.) femeie exaltată, furioasă. (< fr. ménade)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MENÁDĂ s. v. bacantă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

menádă s. f., g.-d. art. menádei; pl. menáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

Menade = Maenades.
Sursa: Mitologic (1969) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink