MÉLOS s. n. 1. Melodie, cântec; p. ext. muzică. 2. Aspectul cantabil, melodic al muzicii. – Din ngr. mélos.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉLOS n. muz. 1) Succesiune de sunete cu înălțime și durată diferită, ordonate după regulile ritmului, pentru a constitui o formă perceptibilă și agreabilă; melodie. 2) Compoziție muzicală; muzică. 3) Parte melodică a muzicii. /<ngr. mélos
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉLOS s.n. Melodie, cântec; partea melodică a unei compoziții muzicale. [< gr. melos – cântec].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉLOS s. n. 1. melodie, cântec; (p. ext.) muzică. 2. aspectul melodic al muzicii. (< gr. melos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉLOS s. v. cântec, compoziție, melodie, muzică.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mélos (-suri), s. n. – Melodie, arie. Ngr. μέλος (Gáldi 509). Sec. XVIII, înv. – Der. melodie (mr. miludie), s. f., din ngr. μελωδία și, modern, din fr. mélodie; melodic, adj., din fr. mélodique; melodios, adj., din fr. melodieux; melodramă, s. f., din fr. mélodrame; melodramatic, adj., din fr. mélodramatique; meloman, s. m., din fr. mélomane; melomanie, s. f., din fr. mélomanie.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mélos s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
melos (gr. μελος) v. melodie.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink