MELOPÉIC, -Ă, melopeici, -e, adj. (Rar) Ca o melopee; melodios, armonios. [Pr.: -pe-ic] – Melopee + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MELOPÉIC, -Ă adj. (Liv.) De melopee (2); melodios; monoton. [Pron. -pe-ic. / et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MELOPÉIC, -Ă adj. de melopee (2); melodios; monoton. (< melopee + -ic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

melopéic adj. m. (sil. -pe-ic), pl. melopéici; f. sg. melopéică, pl. melopéice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink