MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A MELESTUÍ ~iésc tranz. pop. 1) (mămăliga) A mesteca cu melesteul. 2) A bate tare (cu melesteul); a ciomăgi; a cetlui. /<ung. mállaszt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. ◊ Fig. A bate tare pe cineva. – Magh. melleszteni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

MELESTUÍ vb. v. snopi, stâlci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

melestuí (-uésc, melestuít), vb. – (Trans.) A da cu parul. Mag. melleszteni (Densusianu, GS, I, 352; Drăganu, Dacor., III, 721; Candrea). – Der. melesteu, s. n. (Mold., băț, prăjină; făcăleț), care pare să presupună un mag. *mellesztő, paralel cu menesztő „băț”, din melleszteni și tő „băț” (după Cihac, II, 192, din sl. męti „a comprima”; după Byhan 319, din sl. mlĕti „a măcina”).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

melestuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiésc, imperf. 3 sg. melestuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. melestuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink