MELEGÁR1, melegare, s. n. (Reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; răsadniță. – Din magh. melegágy.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MELEGÁR2, melegare, s. n. Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din șteampurile țărănești. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MELEGÁR s. v. gloabă, mârțoagă, pătul, răsadniță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
melegár (melegáre), s. n. – (Trans.) Strat de băligar sau de îngrășămînt. Mag. melegágy (Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 144); este evidentă încrucișarea cu bălegar.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
melegár (răsadniță, bazin de lemn în care cade minereul) s. n., pl. melegáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink