MELEÁN, meleni, adj., s. m. (Reg.) 1. Adj. (Om) înalt și voinic; vlăjgan. 2. S. m. Fecior, flăcău. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

MELEÁN s. v. fecior, flăcău, tânăr.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

meleán s. m., pl. meléni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink