MEGIEȘÉSC, -EÁSCĂ, megieșești, adj. (Pop.) Care aparține megieșilor, privitor la megieși. [Pr.: -gi-e-] – Megieș + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEGIEȘÉSC adj. v. învecinat, limitrof, mărginaș, vecin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

megieșésc adj. m. (sil. -gi-e-), f. megieșeáscă; pl. m. și f. megieșéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEGIEȘÍ vb. v. învecina, mărgini.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

megieșí vb. (sil. -gi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. megieșésc, imperf. 3 sg. megieșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. megieșeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink