MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre calitățile sale; grandoman. 2. (Persoană) care suferă de megalomanie (2). – Din fr. mégalomane.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MEGALOMÁN ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care suferă de megalomanie; atins de megalomanie. 2) Care manifestă un orgoliu excesiv; cu ambiție nejustificată. /<fr. mégalomane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MEGALOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care își supraprețuiește meritele; încrezut, îngâmfat; grandoman. [< fr. mégalomane].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEGALOMÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care își supraevaluează meritele; grandoman. 2. (suferind) de megalomanie (2). (< fr. mégalomane)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MEGALOMÁN adj. v. îngâmfat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

megalomán adj. m., s. m., pl. megalománi; f. sg. megalománă, pl. megalománe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink