MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, s. f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (Înv. și pop.; concr.) Meșteșug (II 2). – V. meșteșugi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MEȘTEȘUGÍRE s. v. abilitate, complot, conjurație, conspirație, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, intrigă, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, mașinație, pricepere, știință, talent, uneltire, ușurință.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
meșteșugíre s. f., g.-d. art. meșteșugírii; pl. meșteșugíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MEȘTEȘUGÍ, meșteșugesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦ Tranz. și intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din meșteșug.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A MEȘTEȘUGÍ ~ésc 1. tranz. 1) A face cu îndemânare și pricepere (de meșter); a meșteri; a măiestri. 2) fig. (acțiuni dușmănoase) A întreprinde pe ascuns; a pune la cale în taină; a unelti; a urzi; a țese; a coace. 3) rar (obiecte, informații etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a imita în scop de fraudă; a contraface; a falsifica. 2. intranz. A organiza în taină o acțiune reprobabilă; a unelti; a urzi; a țese; a coace. /Din meșteșug
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
meșteșugí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugésc, imperf. 3 sg. meșteșugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. meșteșugeáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
meșteșugi, meșteșugesc v. t. (intl.) a falsifica
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink