MAZILÍRE, maziliri, s. f. Acțiunea de a mazili și rezultatul ei; mazilie. – V. mazili.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAZILÍRE s. (POL., IST.) detronare, mazilit, (înv.) azlu, mazilie, surpare. (~ domnitorului.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAZILÍRE s. v. demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mazilíre s. f., g.-d. art. mazilírii; pl. mazilíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A MAZILÍ ~ésc tranz. 1) A face mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /Din mazil
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAZILÍ vb. (POL., IST.) a detrona, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAZILÍ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mazilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 sg. și pl. mazileáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mazili, mazilesc v. t. a demite (pe cineva) dintr-o funcție; a muta disciplinar
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink