MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A MAZILÍ ~ésc tranz. 1) A face mazil; a scoate din domnie; a detrona. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /Din mazil
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAZILÍ vb. (POL., IST.) a detrona, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAZILÍ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mazilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mazilésc, imperf. 3 sg. mazileá; conj. prez. 3 sg. și pl. mazileáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAZÍL, mazili, s. m. 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcție. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcție publică). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoși din funcție. 4. Persoană însărcinată cu strângerea birurilor; vătășel în slujba boierilor, plătit din banii birului. – Din tc. mazul.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAZÍL ~i m. ist. 1) Demnitar sau mare demnitar destituit din funcție. 2) Boier mic (fără funcție publică). 3) Cavalerist dintr-o unitate militară constituită din boieri scoși din funcții publice. 4) Slujbaș însărcinat cu strângerea birurilor. /<turc. mazul
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mazíl (mazíli), s. m. – 1. (Înv.) Destituit, dat afară din funcție sau serviciu. Se spunea despre principii destituiți de sultan, ca și despre demnitarii concediați; acestia din urmă formau o clasă aparte, de boieri supușu unui regim special de dări. – 2. Boier. – Var. (Mold.) mazîl. Tc. mazul, din arab. ma‘zul (Șeineanu, II, 253; Roesler 598; Lokotsch 1450). Sec. XVII. – Der. mazilesc, adj. (nobil); mazili, vb. (a destitui, a da afară; a expulza); mazilie, s. f. (destituire, exil); mazilime, s. f. (reuniune de mazili). Rus. de S. mazil „proprietar”, pe care Vasmer, II, 88 îl consideră de origine mai puțin clară, provine din rom.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mazíl s. m., pl. mazíli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mazili, mazilesc v. t. a demite (pe cineva) dintr-o funcție; a muta disciplinar
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink