MÁYA s. m., adj. invar. 1. S. m. Nume al unei vechi populații indiene din America Centrală. ♦ Limba indiană americană vorbită de această populație. 2. Adj. invar. Care aparține populației maya (1), care se referă la această populație. – Din fr., sp. maya, rus. maĩia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÁYA s.n. (În filozofia indiană) Latura întâmplătoare, aleatorie a realității; aparența înșelătoare, iluziile care constituie lumea. ◊ Vălul mayei = aparență care ascunde ultima esență a lucrurilor sau nimicul. [< fr. maya. / < sanscr. maya].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÁYA s. f. (în fil. indiană) latura fenomenală a realității; aparența înșelătoare, iluzia. ♦ vălul ~ ei = aparență care ascunde ultima esență a lucrurilor sau nimicul. (< fr. maya)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
máya adj. (cuv. amerind.) Privitor la civilizația precolumbiană cu același nume din America Centrală ◊ „Oamenii de știință stăruie încă în efortul lor de a elucida numeroasele enigme ale civilizației maya. Străvechii locuitori ai continentului american, mayașii, sunt autorii unor uluitoare construcții.” Mag. 9 II 85 p. 8 [scris și maia] (cf. sp., fr. maya; DN3 – alt sens, DEX)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink