MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAXILÁR ~e n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; falcă. /<lat. maxillaris, fr. maxillaire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAXILÁR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAXILÁR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~ul.) 2. maxilar inferior v. mandibulă. 3. falcă, mandibulă. (~ la insecte și la crustacee.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maxilár adj. m., pl. maxilári; f. sg. maxiláră, pl. maxiláre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maxilár s. n., pl. maxiláre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink