MAXÍLĂ, maxile, s. f. Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște, așezate deasupra buzei inferioare. – Din lat. maxilla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAXÍLĂ ~e f. Fiecare dintre plăcile chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște. /<lat. maxilla, fr. maxille
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAXÍLĂ s.f. 1. Os al feței. 2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, așezată deasupra buzei inferioare. [< lat. maxilla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAXÍLĂ s. f. 1. maxilar superior. 2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare. (< fr. maxille, lat. maxilla)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAXÍLĂ s. (ANAT.) falcă. (~ la unele moluște.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

maxílă s. f., g.-d. art. maxílei; pl. maxíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink