MATROÁNĂ, matroane, s. f. Soție a unui cetățean roman. ♦ P. gener. Femeie căsătorită (care impune respect). ♦ (Depr.) Femeie în vârstă (și grasă). – Din lat., it. matrona, fr. matrone, germ. Matrone.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MATROÁNĂ ~e f. 1) înv. Soție de cetățean roman. 2) Femeie căsătorită care impune respect prin ținuta exterioară și gravitatea sa. 3) depr. Femeie în vârstă, corpolentă și vulgară. /<lat., it. matrona, fr. matrone
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MATROÁNĂ s.f. (Ist.) Nume dat în semn de respect mamelor sau femeilor căsătorite din aristocrația romană. ♦ (Uneori ironic) Femeie matură, respectabilă; mamă a unei familii numeroase și respectabile. [< lat. matrona, cf. germ. Matrone, it. matrona, fr. matrone].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MATROÁNĂ s. f. femeie căsătorită în aristocrația romană. ◊ (ir.) femeie matură, respectabilă. (< lat., it. matrona, fr. matrone)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
matroánă (matroáne), s. f. – Stăpînă, femeie respectabilă cu o anumită vîrstă. Lat. matrona (sec. XIX).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
matroánă s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. matroánei; pl. matroáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
matroană, matroane s. f. 1. (peior.) femeie în vârstă și grasă. 2. proprietara unui bordel.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink