MATRICULÁRE s. v. înmatriculare, înregistrare, înscriere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MATRICULÁR, -Ă, matriculari, -e, adj. (Rar) Matricol (3). – Din fr. matriculaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MATRICULÁR, -Ă adj. (Rar) Matricol. [< fr. matriculaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MATRICULÁR, -Ă adj. matricol. (< fr. matriculaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MATRICULÁ vb. v. înmatricula, înregistra, înscrie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

matriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matriculéz, 3 sg. și pl. matriculeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

matriculár adj. m. (sil. -tri-), pl. matriculári; f. sg. matriculáră, pl. matriculáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink