MASCULINIZÁ, masculinizez, vb. I. Tranz. fact. și refl. A face să capete sau a căpăta trăsături masculine (1), bărbătești. – Din fr. masculiniser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A MASCULINIZÁ ~éz tranz. A face să capete trăsături masculine, bărbătești. /<fr. masculiniser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face să capete, a căpăta caractere sau trăsături masculine. 2. (Despre substantive feminine) A (se) transforma în substantiv masculin. [Cf. fr. masculiniser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. a da, a căpăta trăsături masculine; a (se) viriliza. II. tr. a transforma un substantiv feminin într-unul masculin. (< fr. masculiniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

masculinizá vb., ind. prez. 1 sg. masculinizéz, 3 sg. și pl. masculinizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink