MARTELÁ vb. tr. 1. a bate cu ciocanul, a ciocăni un metal. 2. (fig.) a chinui, a hărțui. (< fr. marteler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

martelá vb., ind. prez. 1 sg. marteléz, 3 sg. și pl. marteleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink