MAREȘÁL, mareșali, s. m. 1. Gradul cel mai înalt din ierarhia militară din unele țări; ofițer care are acest grad. ◊ Mareșalul curții (regale) sau mareșalul palatului = persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunde de protocolul de la curte; titlu purtat de această persoană. 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar. – Din fr. maréchal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAREȘÁL ~i m. Ofițer cu grad superior celui de general. ~ de aviație. /<fr. maréchal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAREȘÁL s.m. Cel mai înalt grad în armată; ofițer care deține acest grad. ◊ Mareșal al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale. [< fr. maréchal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAREȘÁL s. m. cel mai înalt grad în ierarhia militară. ♦ ~ al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale. (< fr. maréchal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAREȘÁL s. (MIL.) (înv.) marșalâc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mareșál (mareșáli), s. m. – Cel mai înalt grad în armată, în unele țări. Fr. maréchal. – Der. mareșalat.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mareșál s. m., pl. mareșáli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink