MARCHÍZĂ, marchize, s. f. I. Soție sau fiică de marchiz. II. 1. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case. 3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi. III. Tip de inel de podoabă cu montură de pietre de formă ovală. – Din fr. marquise.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MARCHÍZĂ¹ ~e f. Soție sau fiică de marchiz. /<fr. marquise
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MARCHÍZĂ² ~e f. 1) Mic acoperiș sub formă de streașină, fixat deasupra intrării principale a unei clădiri. 2) Mică încăpere cu pereți de sticlă ce precedă intrarea într-o casă. /<fr. marquise
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MARCHÍZĂ s.f. I. Soție de marchiz. II. 1. Acoperiș mic, de obicei din sticlă, plasat deasupra intrării principale a unei case. 2. Mic vestibul cu pereții de sticlă la intrarea unor case. 3. Cabină de locomotivă. 4. Fotoliu stil Ludovic al XIV-lea, cu spătar larg și de înălțime redusă. [< fr. marquise].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MARCHÍZĂ s. f. I. soție, fiică de marchiz. II. 1. acoperiș de sticlă, deasupra intrării principale a unei case. 2. mic vestibul cu pereții de sticlă la intrare. 3. cabina mecanicului de locomotivă. III. inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. IV. numele unor pere zemoase. (< fr. marquise)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

marchíză s. f., g.-d. art. marchízei; pl. marchíze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink