MARCHITĂNÍE, marchitănii, s. f. 1. Locul unde își expunea mărfurile un marchitan; p. ext. mărfurile pe care le vindea marchitanul. 2. Mărfuri metalice mărunte și variate, de uz casnic. 3. Negustorie pe care o făcea un marchitan; comerț cu articole de marchitănie (2). [Var.: marchidăníe s. f.] – Marchitan + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MARCHITĂNÍE ~i f. înv. 1) Magazin în care se vindeau mărunțișuri de uz casnic. 2) Comerț cu mărunțișuri. 3) Meseria de marchitan. /marchitan + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

marchitănie s. f., art. marchitănia, g.-d. art. marchetăniei; (prăvălii, mărfuri) pl. marchitănii, art. marchităniile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink