MANTÍLĂ, mantile, s. f. 1. (Înv.) Mantelă (1). 2. Șal de dantelă (neagră), purtat mai ales de femeile spaniole. – Din fr. mantille, sp. mantilla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANTÍLĂ ~e f. 1) înv. Mantie scurtă (mai sus de genunchi), purtată în trecut de femei. 2) Șal de dantelă, purtat de femeile spaniole. /<fr. mantille, sp. mantilla
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MANTÍLĂ s.f. Un fel de manteluță mai lungă, purtată de femei. ♦ Eșarfă lungă de mătase sau de dantelă de origine spaniolă, purtată de femei. [< fr. mantille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MANTÍLĂ s. f. 1. pelerină scurtă purtată în trecut de femei; mantelă. 2. eșarfă lungă de mătase sau de dantelă, de origine spaniolă, purtată de femei. (< fr. mantille, sp. mantilla)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MANTÍLĂ s. v. mantelă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mantílă s. f., g.-d. art. mantílei; pl. mantíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink