MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Var. mantél, din it. mantello. Cf. rus. mantel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANTÉLĂ s.f. Manta scurtă cu care femeile își acopereau umerii și brațele. ♦ Mantie. [Var. mantel s.n. / < it. mantello, rus. mantel, germ. Mantel, cf. lat. mantellum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MANTÉLĂ s. f. mantilă (1). (< it. mantello)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MANTÉLĂ s. (înv.) mantăl, mantilă. (Ea purta o ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. mantel (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

MANTÉLĂ s. v. mantie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. mantel (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

mantélă s. f., g.-d. art. mantélei; pl. mantéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. mantel (după def. din DEX și DN) - LauraGellner