MANIERIZÁRE, manierizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se manieriza. – V. Manieriza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
manierizáre s. f., g.-d. art. manierizării; pl. manierizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MANIERIZÁ, manierizez, vb. I. (Rar; despre artiști) A se manifesta ca manierist. [Pr.: -ni-e-] – Manieră + suf. -iza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
manierizá vb. (sil. -ni-e-), ind. prez. 1 sg. manierizéz, 3 sg. și pl. manierizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
manierizáre s.f. (livr.) Folosirea abuzivă a aceluiași procedeu, tipar etc. ◊ „Mergând împotriva unei îndelungate manierizări, D.T. a semnalat cu discreție drama degradantă a acestei femei «descurcărețe».” Gaz.lit. 29 XI 62 p. 7 (din manieră)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink