MANDRINÁT, -Ă, mandrinați, -te, adj. Îmbinat sau lărgit cu mandrina. – V. mandrina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDRINÁ, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mandriná vb., ind. prez. 1 sg. mandrinéz, 3 sg. și pl. mandrineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink