MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDOLÍNĂ ~e f. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță boltită și coarde metalice duble, care produc sunete prin atingerea lor cu o pană sau cu degetele. /<fr. mandoline, it. mandolina
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDOLÍNĂ s.f. Instrument muzical cu coarde duble de metal, care sunt puse în vibrație cu degetele sau cu o pană. [Cf. fr. mandoline, it. mandolina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDOLÍNĂ s. f. instrument muzical din familia lăutei, cu cutia de rezonanță foarte boltită și corzi duble de metal, puse în vibrație cu un plectru. (< fr. mandoline, it. mandolina)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mandolínă (mandolíne), s. f. – Instrument muzical. – mr. mandolina. Fr. mandoline, it. mandolina. – Der. mandolinist, s. m. (cîntăreț la mandolină; dandi; crai, donjuan).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mandolínă s. f., g.-d. art. mandolínei; pl. mandolíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

mandolină (‹ it. mandolino, diminutiv de la mandola*), instrument cu coarde din familia lautei*, cu cutie de rezonanță* arcuită în formă de pară, mai adâncită decât a lautei, dar de dimensiuni mult mai mici. Este acomp. în general de chitară (II). M. este și azi foarte utilizată în Italia, la Napoli. M. napolitane au opt corzi, divizate în patru grupe (a câte două corzi la unison*) acordate (1) la cvintă*, ca vl.: sol², re³, la³, mi⁴. M. milaneză are cinci sau șase perechi de corzi acordate după cum urmează: sol², do³, la³, re⁴, mi⁴ sau sol², si², mi², la³, re⁴, mi⁴ (sol⁴). La M. se cântă fie cu un solz de pește, fie cu o lamă metalică sau un plectru*.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink