mandála s.f. (În budism și tantrism) imagine-simbol servind ca instrument al contemplației; cerc magic. (< fr. mandala)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mandála s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MANDALA (cuv. sanscrit „cerc”) s. f. Mulțime de cercuri și pătrate combinate în mod variat, pentru a construi o diagramă, care, în unele religii orientale, reprezintă un simbol al cosmosului și diversele conexiuni cu divinitatea; folosită adeseori ca suport pentru concentrare și meditație. În psihologia abisală a lui G. Jung, m. sunt interpretate ca simboluri ale individualității.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MANDALA, vârf în E M-ților Maoke, în partea central-nordică a ins. Noua Guinee, în prov. Irian Jaya (Indonezia). Alt.: 4.760 m.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink