MÁNCĂ, mance, s. f. (Reg.) Doică. – Din ucr. mamka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁNCĂ s. v. dădacă, doică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

máncă (-ci), s. f. – Doică. Sl. (sb., cr., ceh., pol., rus.) mamka „mămică” (Cihac, II, 185; Conev 59; Tiktin). – Der. măncie, s. f. (serviciu de doică).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

máncă (doică) s. f., g.-d. art. máncei; pl. mánce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink