MANÁF, manafi, s. m. (Turcism înv.) Soldat turc. – Tc. manav.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

manáf (manáfi), s. m. – 1. Soldat turc din trupele neregulate ale șefului rebel Manav Ibrahim (1802). – 2. Sălbatic, fiară. Tc. manav „postăvar” (Șeineanu, III, 75). Sec. XIX, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

MANĂF s. v. cârjaliu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink