MANȘONÁRE, manșonări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a manșona. – V. manșona.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANȘONÁRE s.f. (Tehn.) Îmbinare cu o mufă sau cu un manșon (2). [După fr. manchonnage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

manșonáre s. f., pl. manșonări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MANȘONÁ, manșonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2). – Din fr. manchonner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANȘONÁ vb. tr. a îmbina două țevi, bare etc. cu o mufă sau un manșon (2). (< fr. manchonner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

manșoná vb., ind. prez. 1 sg. manșonéz, 3 sg. și pl. manșoneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink