MALTRATÁRE, maltratări, s. f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; brutalizare. – V. maltrata.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MALTRATÁRE s.f. Acțiunea de a maltrata și rezultatul ei; brutalizare. [< maltrata].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MALTRATÁRE s. bruscare, brutalizare, (livr.) molestare. (~ unei persoane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

maltratáre s. f., g.-d. art. maltratării; pl. maltratări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MALTRATÁ, maltratez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui; a brutaliza. – Din fr. maltraiter, it. maltrattare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A MALTRATÁ ~éz tranz. 1) A trata cu brutalitate. 2) A chinui, producând dureri fizice sau morale. /<fr. maltrater, it. maltratare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MALTRATÁ vb. I. tr. A bate, a lovi; a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. [Cf. fr. maltraiter, it. maltrattare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MALTRATÁ vb. tr. a trata pe cineva cu violență; a chinui, a brutaliza. (< fr. maltraiter, it. maltrattare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MALTRATÁ vb. a brusca, a brutaliza, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (Își ~ soția.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A maltrata ≠ a menaja
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

maltratá vb., ind. prez. 1 sg. maltratéz, 3 sg. și pl. maltrateáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink