MALEOLÁR, -Ă, maleolari, -e, adj. (Anat.) De maleolă, al maleolei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. malléolaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MALEOLÁR, -Ă adj. (Anat.) Al maleolelor. [Pron. -le-o-. / cf. fr. malléolaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

maleolár adj. m., pl. maleolári; f. sg. maleoláră, pl. maleoláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink