MAIMUȚÓI, maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui maimuță; maimuță mascul. ♦ (Fam.) Epitet dat unui bărbat foarte urât sau care obișnuiește să imite pe alții; epitet dat unui bărbat neserios. – Maimuță + suf. -oi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAIMUȚÓI ~ m. (augmentativ de la maimuță) 1) Masculul maimuței. 2) fig. Om care obișnuiește să imite pe alții. 3) peior. Bărbat urât. /maimuță + suf. ~oi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAIMUȚÓI s. (ZOOL.) (reg.) măimucoi, măimuț, (prin Transilv.) maimuc. (~ul este masculul maimuței.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maimuțói s. m., pl. maimuțói, art. maimuțóii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maimuțoi s. m. invar. (augm., peior.) 1. bărbat foarte urât 2. bărbat care obișnuiește să-i imite pe alții 3. bărbat neserios / fără personalitate
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink