MAIMUȚÁR, maimuțari, s. m. (Rar) Persoană care umblă cu maimuța prin bâlciuri; p. ext. om caraghios. – Din maimuță + suf. -ar.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maimuțar, maimuțari s. m. (intl.) hoț de serviete / de genți / de valize.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink