MAIDÁN, maidane, s. n. Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localități. ◊ Expr. (Pop.) A scoate (sau a ieși) la maidan = a scoate sau a ieși la vedere; a (se) arăta, a (se) face cunoscut. A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda. – Din tc. meydan, maydan.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAIDÁN ~e n. Loc viran în interiorul sau la marginea unei localități, unde se joacă copiii, folosit în trecut și ca loc de desfacere a mărfurilor. /<turc. maydan, meydan
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAIDÁN s. teren viran, (înv.) viranea. (Jucau mingea pe un ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maidán (maidáne), s. n. – 1. (Înv.) Piață. – 2. (Înv.) Domeniu, teren, moment sau loc propice. – 3. (Mold.) Tîrg,. obor. – 4. Cîmp, teren pe raza unei localități. – Var. me(i)d(e)an. Mr. migdane, megl. migdan. Tc. (arab.) maidan, meidan (Miklosich, Türk. Elem., II, 155; Eguilaz 452; Roesler 598; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1364; Ronzevalle 167), cf. ngr. μεϊντάνι, alb., pol., rus. mejdan, bg., sb. medan, v. port. midan.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maidán s. n., pl. maidáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la maidan expr. (intl.) 1. a se face cunoscut în lumea interlopă. 2. a ieși la jefuit. 3. a practica prostituția.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink