MAGNILOCVÉNȚĂ s.f. (Liv.) Calitate a celui ce este magnilocvent. [Cf. it. magniloquenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNILOCVÉNȚĂ s. f. gravitate, emfază, grandilocvență; bombasticism. (< it. magniloquenza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

magnilocvénță s. f., pl. magnilocvénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink