MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAGNÍFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care impresionează prin perfecțiunea calităților; cu calități perfecte; splendid; superb. 2) (cu valoare de superlativ) Care se impune prin calități extraordinare; foarte frumos. /<fr. magnifique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAGNÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Măreț, grandios, minunat. [Cf. fr. magnifique, lat. magnificus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAGNÍFIC, -Ă adj. măreț, grandios. ◊ foarte frumos; superb, minunat. (< fr. magnifique, lat. magnificus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAGNÍFIC adj. v. bogat, falnic, fastuos, grandios, impozant, impresionant, impunător, luxos, maiestos, mare, măreț, minunat, pompos, semeț, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
magnífic adj. m., pl. magnífici; f. sg. magnífică, pl. magnífice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LAURENȚIU MAGNIFICUL v. Medici.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink