MAGNETIZÁȚIE, magnetizații, s. f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETIZÁȚIE f. Mărime prin care se caracterizează starea de magnetizare a unui corp. /<fr. magnétisation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETIZÁȚIE s.f. (Rar) Magnetizare. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizare magnetică a corpurilor. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétisation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETIZÁȚIE s. f. mărime vectorială care caracte-rizează starea de polarizare magnetică a corpurilor; intensitate de magnetizare. (< fr. magnétisation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETIZÁȚIE s. (FIZ.) intensitate de magnetizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETIZÁȚIE s. v. magnetizare, polarizare magnetică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

magnetizáție s. f. (sil. -ți-e), art. magnetizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. magnetizáției; pl. magnetizáții, art. magnetizáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink