MAGNETIZÁ, magnetizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. ◊ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor. ♦ Fig. A exercita asupra cuiva o atracție puternică. 2. Refl. (Fam.) A se ameți de băutură. – Din fr. magnétiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A MAGNETIZÁ ~éz tranz. 1) (corpuri) A face să se magnetizeze. 2) fig. A pune stăpânire în întregime, exercitând o influență puternică. /<fr. magnétiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE MAGNETIZÁ se ~eáză intranz. (despre corpuri feromagnetice) A căpăta proprietăți de magnet. /<fr. magnétiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. A da unui metal proprietăți magnetice. 2. (Fig.) A exercita o mare influență asupra cuiva, a atrage puternic, în mod irezistibil. ♦ refl. (fam.) A se îmbăta. [< fr. magnétiser, cf. germ. magnetisieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. a da unui metal proprietăți magnetice. 2. (fig.) a exercita o mare influență, o atracție irezistibilă asupra cuiva; a fascina. II. refl. (fam.) a se ameți de băutură. (< fr. magnétiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETIZÁ vb. v. ameți, atrage, captiva, chercheli, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, îmbăta, încânta, răpi, seduce, subjuga, turmenta, vrăji.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A magnetiza ≠ a demagnetiza
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

magnetizá vb., ind. prez. 1 sg. magnetizéz, 3 sg. și pl. magnetizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink