MAGNETÍT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetítă s. f.] – Din fr. magnétite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETÍT n. Oxid natural de fier cu proprietăți magnetice. /<fr. magnétite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. magnetită - LauraGellner

MAGNETÍT s.m. Oxid natural de fier. [Var. magnetită s.f. / < fr. magnétite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETÍT s. n. oxid natural de fier, negru, cu proprietăți magnetice. (< fr. magnétite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

magnetít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. magnetită - LauraGellner

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

MAGNETÍT (MAGNETÍTĂ) (‹ fr. {i}) s. n. Oxid natural de fier cristalizat în sistem cubic, negru, metalic, magnetic; apare în cristale octoedrice sau în agregate grăunțoase și este unul dintre principalele minereuri de fier.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink