MAGNANÍM, -Ă adj. Mărinimos, cu suflet nobil. [< fr. magnanime, cf. lat. magnanimus < magnus – mare, animus – suflet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNANÍM, -Ă adj. mărinimos, cu suflet nobil, gene-ros. (< fr. magnanime, lat. magnanimus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNANÍM adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

magnaním adj. m. (sil. mf. magn-), pl. magnaními; f. sg. magnanímă, pl. magnaníme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink