MAGHIARIZÁRE, maghiarizări, s. f. Faptul de a (se) maghiariza. – V. maghiariza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGHIARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) maghiariza și rezultatul ei. [< maghiariza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

maghiarizáre s. f. (sil. -ghia-), g.-d. art. maghiarizării; pl. maghiarizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGHIARIZÁ, maghiarizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația de limbă maghiară. 2. Tranz. A modifica un cuvânt, o expresie etc. după structura limbii maghiare. – Maghiar + suf. -iza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGHIARIZÁ vb. I. 1. refl. (Despre oameni) A se asimila cu populația de limbă maghiară. 2. tr. A modifica (un cuvânt, o expresie) după structura limbii maghiare. [< maghiar + -iza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGHIARIZÁ vb. I. refl., tr. a (se) asimila cu populația de limbă maghiară. II. tr. a modifica un cuvânt, o expresie după structura limbii maghiare. (< maghiar + -iza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

maghiarizá vb. (sil. -ghia-), ind. prez. 1 sg. maghiarizéz, 3 sg. și pl. maghiarizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink