13 definiții pentru macula, maculă   conjugări / declinări

MÁCULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁCULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁCULĂ s. v. pată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

máculă s. f., g.-d. art. máculei; pl. mácule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MACULÁ, maculez, vb. I. tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A MACULÁ ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer.Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. și pl. maculeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink